mike's blog

7 Noiembrie. Seara. Pe la 6. Vine Che prietenul meu, motociclist convins, calare pe Viroaga mea(care stationeaza la el in garaj pana iau eu permisul). Bun. Vine si ma ia de acasa, cum ziceam pe la 18.00 si mergem in poligon, unde ne intelegem cu paznicul sa ne lase sa ne dam pe acolo linistiti. Fiind vineri seara, se intunecase, nu prea aveam voie. In fine, intram si eu incep sa dau ture si sa ma bucur de minuscula plimbare, fiind ziua mea de nastere. Si ce ii mai dadeam, ce o mai turam, ce o mai inclinam, desi era ud pe jos (pssst dont try this at home). Cateva ture l-am avut pasager, deodata brusc nu a mai vrut, a inceput sa vorbeasca la telefon. Da' mult nu asa. Ma gandeam ca are vreo gagica ceva... Am aflat mai tarziu ce gagica era :)) Brusc imi zice : Mike hai sa mergem ca tre' sa ajung nu stiu unde... Zic ok ok, hai, ma sui in spatele lui si ma aduce acasa.
Urcam sus, o liniste de mormant. Ma fratilor, cand am intrat in casa, Cris, nevasta-mea, zice mihai ia du-te pe balcon. Cand am pus pasul pe balcon, au inceput sa tremure geamurile. Fizic.
Toti prietenii mei erau in fata blocului cu motoarele in blana, turate la maxim. Cred ca au fugit pisici/caini de pe o raza de 3-4 blocuri. Vecinii, ce sa zic, de abia ma mutasem de 2 zile in apartamentul asta nou. In casa, din dormitor s-au revarsat inca p-atatia, prieteni cu fetele lor, motociclisti si motocicliste. Mi s-a umplut casa. Si mi s-au umezit ochii. Putin putin. Ii iubesc pe toti. Mi-au facut ziua. Cea mai. De cand ma stiu. Zau.

PS. Poze n-am inca, nu le-am scos sau adunat de pe la toti... vin ele.